Gabriela Gharabli / Opiniile juriștilor Fiqh, cu privire la moscheile în care trebuie efectuat Itikaf-ul
Există o diferență de opinie între juriști, cu privire la moscheile care sunt acceptate pentru efectuarea Itikaf-ului. Conform lui Abu Hanifa, Ahmad, Ishaq și Abu Thaur, Itikaf-ul este valid în orice moschee în care se efectuează cele cinci Rugăciuni zilnice și are o comunitate. Aceasta se bazează pe un hadith în care Profetul ﷺ Salla-llahu 'alahi wa sallam a spus:
Fiecare moschee care are un muadhan și un imam, este acceptată pentru Itikaf.
Aceasta a fost relatat de Ad-Daraqutni, dar hadith-ul este mursal și slab, nu poate fi utilizat ca o dovadă.
Malik, Ash-Shafaꞌi și Abu Dawud au spus că orice moschee este acceptată, deoarece nu există nicio dovadă care să o restricționeze.
Școala Shafaꞌi spune că este mai bine a se efectua Itikaf-ul într-o moschee cu o comunitate, așa cum Profetul ﷺ Salla-llahu 'alahi wa sallam a făcut Itikaf într-o astfel de moschee, pentru că aici numărul celor care se roagă este mai mare.
Dacă perioada Itikaf-ului se suprapune cu timpul pentru Rugăciunea de vineri, atunci persoana trebuie să o efectueze în moschee, alături de comunitate, pentru a nu pierde aceasta.
Cel care efectuează Itikaf-ul poate să facă chemarea la Rugăciune, dacă locul de unde se face aceasta este în ușa sau în curtea interioară a moscheii. El poate, de asemenea, să urce pe acoperișul moscheii, deoarece toate aceste locuri se consideră parte a acesteia. Dacă locul de unde se face chemarea la Rugăciune este în afara moscheii, iar cel care face Itikaf (muꞌtakif) face chemarea la Rugăciune din acel loc, atunci el și-a anulat Itikaf-ul.
Curtea exterioară a moscheii este considerată ca fiind parte a acesteia, conform Școlii Hanafi și Shafaꞌi și conform unei relatări de-a lui Ahmad, însă, conform Școlii Maliki și altei relatări, aceasta nu face parte din moschee, iar muꞌtakif-ul nu ar trebui să meargă acolo.
Majoritatea savanților spun că nu este corect ca o femeie să facă Itikaf în "moscheea" din casa ei (locul special, unde ea își face Rugăciunile), deoarece moscheea din casa ei nu intră în categoria moscheilor și poate fi vândută. Nu există diferență de opinie în acest sens. Soțiile Profetului ﷺ Salla-llahu 'alahi wa sallam efectuau Itikaf-ul în Moscheea An-Nabawi (Moscheea Profetului).
Începutul și sfârșitul Itikaf-ului
S-a arătat mai înainte că Itikaf-ul voluntar nu are o perioadă de timp specifică. Atunci când cineva intră în moschee, cu intenția de apropiere de Allah ﷻ subhanahu wa ta'ala, izolându-se, se va considera Itikaf pentru el, până la părăsirea moscheii. Dacă el intenționează să facă Itikaf în perioada ultimelor zece zile ale lunii Ramadan, ar trebui să îl înceapă înainte de apusul Soarelui.
Bukhari a relatat de la Abu Saꞌid, radhi Allahu anhu, că:
Profetul ﷺ Salla-llahu 'alahi wa sallam a spus:
«Cine face Itikaf cu mine, să o facă în ultimele zece.»
Zece se referă la ultimele zece nopți, care încep în noaptea de 20 sau 21.
În ceea ce privește afirmația că:
"Profetul ﷺ Salla-llahu 'alahi wa sallam atunci când a dorit să facă Itikaf se ruga de Fajr, apoi mergea în locul unde făcea Itikaf.", aceasta înseamnă că intra în locul pregătit pentru izolarea sa, din interiorul moscheii, dar timpul efectiv de când a intrat pentru Itikaf în moschee era de la începutul nopții.
Conform lui Abu Hanifa și Ash-Shafaꞌi, oricine efectuează Itikaf în ultimele zece zile ale lunii Ramadan, trebuie să părăsească moscheea după apusul Soarelui, în ultima zi a lunii.
Malik și Ahmad au spus că este acceptabil ca persoana să plece după apusul Soarelui, dar este de preferat să rămână în moschee până la Rugăciunea de Aid.
Al-ꞌAthram a relatat de la Abu Ayyub, radhi Allahu anhu, că:
Abu Qulabah ar fi rămas în moschee, în noaptea de dinaintea Rugăciunii de Aid și ar fi mers la Rugăciunea de Aid. În perioada Itikaf-ului său, nu avea nici hasira, nici covor de Rugăciune, pe care să stea, ci stătea ca ceilalți oameni.
Abu Ayyub, radhi Allahu anhu, a zis:
Am venit la el în ziua de Aid și în poala lui stătea Juwayriya Muzinah. Am crezut că este una dintre fiicele sale, dar a fost o sclavă pe care el a eliberat-o și apoi a venit la Rugăciunea de Aid.
Ibrahim a spus:
Se prefera ca cel care făcea Itikaf în perioada ultimelor zece zile ale lunii Ramadan să stea în moschee în noaptea de Aid, apoi să participe la Rugăciunea de Aid, de la moschee.
Dacă cineva a făcut jurământ pentru a face Itikaf o zi sau o perioadă specifică de zile, trebuie să înceapă Itikaf-ul lui înainte de răsăritul Soarelui și să termine când nu se mai observă lumina Soarelui, indiferent dacă este în timpul lunii Ramadan sau în altă perioadă.
Dacă el a făcut jurământul pentru o noapte sau un număr specific de nopți, trebuie să înceapă Itikaf-ul înainte de apusul total al Soarelui și poate să părăsească Itikaf-ul atunci când este evident răsăritul Soarelui.
Ibn Hazem a spus:
Noaptea începe la apusul Soarelui și se sfârșește la ivirea zorilor. Ziua începe la ivirea zorilor și se sfârșește cu apusul total al Soarelui. Aceasta nu este o condiție pentru nimeni, decât dacă cineva dorește sau intenționează să-l îndeplinească. Dacă cineva jură sau vrea să facă Itikaf voluntar pentru o lună, el ar trebui să înceapă cu prima noapte a lunii. Ar trebui să intre în moschee înainte de apusul complet al Soarelui și să părăsească moscheea după apusul complet al Soarelui, în ultima zi a lunii, indiferent dacă este în luna Ramadan sau nu.