Alya Iacob / Sunt și alte obligații asupra averii, în afară de Zakat?
Islamul consideră bogăția, în mod realist, un aspect esențial al vieții și principalul mijloc de existență individuală a unor grupuri de oameni. Allah ﷻ subhanahu wa ta'ala spune:
Și nu încredințați celor nepricepuți averile voastre, pe care Allah le-a făcut pentru voi mijloc de trai, ci hrăniți-i din ele, îmbrăcați-i și spuneți-le lor vorbe cuviincioase!
Versetul de mai sus spune că averea trebuie împărțită pentru a satisface nevoile de bază: produse alimentare, îmbrăcăminte, locuință și alte lucruri indispensabile, și că nimeni nu este pierdut, uitat, sau lăsat fără sprijin.
Cel mai bun mod de a împărți averea, astfel ca fiecare să aibă satisfăcute nevoile de bază, este Zakat-ul. Nu este o povară pentru cei bogați, dar în același timp satisface nevoile de bază ale celor săraci, ușurează greutățile vieții și greutatea lipsurilor.
Zakat-ul nu este o favoare (minnah) pe care cei bogați o fac săracilor, ci mai degrabă este o cauză (haqq), pe care Allah ﷻ subhanahu wa ta'ala a încredințat-o în mâinile celor bogați, pentru a o oferi celor săraci și a o împărți celor aflați în drept.
Astfel, adevărul evident cu privire la avere și proprietate este stabilit astfel: averea și proprietatea nu este numai pentru cei bogați, ci și pentru cei săraci, aceasta devenind obligatorie conform Judecății lui Allah Preaînaltul, în ceea ce privește împărțirea prăzii de război (fayꞌ). Allah ﷻ subhanahu wa ta'ala ne avertizează:
Ceea ce Allah a dăruit Trimisului Său ca pradă de la locuitorii cetăților, aceasta aparține lui Allah și Trimisului, rudelor, orfanilor, sărmanilor și călătorului de pe drum, pentru ca să nu se schimbe doar între cei bogați dintre voi.
Aceasta înseamnă că este o repartizare a bogăției între bogați și săraci, nu ceva aparținând exclusiv bogatului.
Zakat-ul este o obligație stabilită pentru proprietatea celor capabili să plătească și este folosită pentru a satisface nevoile de bază ale celor săraci și nevoiași, astfel încât ei să fie ținuți departe de foame și pentru a oferi un sentiment de securitate și bunăstare în general.
În cazul în care cantitatea de Zakat nu este suficientă pentru a atenua condițiile celor săraci și nevoiași, atunci cel bogat poate fi supus în continuare impozitării.
Nu este specificat cât anume trebuie luat ca taxă. Această cantitate va fi determinată în funcție de nevoile săracilor.
În interpretarea sa cu privire la versetul 177, din Surat Al-Baqara, Al-Qurtubi a zis:
Allah Preaînaltul spune:
«...a da din avere – în pofida iubirii pentru ea –»
dă crezare acelora care susțin că există o datorie asupra averii, alta decât Zakat-ul, cunoscută sub numele de mal addir.
Alții susțin că acest verset face aluzie la Zakat-ul obligatoriu.
Conform relatării lui Ad-Daraqutni, de la Fatima bint Qais, radhi Allahu anha, primul punct de vedere este mai convingător. Ea relatează:
Cu adevărat, există o datorie pe avere, alta decât Zakat-ul prescris.
Apoi, el a recitat următorul verset:
Cuvioșia nu stă în a vă întoarce fețele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioșia este a crede în Allah și în Ziua de Apoi, în Îngeri, în Carte și în Profeți, a da din avere – în pofida iubirii pentru ea – rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului, cerșetorului și pentru răscumpărarea robilor...
Surat Al-Baqara 177
Ibn Majah a menționat aceasta în Sunan și Tirmidhi în Jamiꞌ. Acesta din urmă spune că Ibn Majah are un lanț diferit de relatatori decât al său. În plus, Abu Hamza și Maymun Al-Aꞌwar consideră că lanțul de relatatori al lui Ibn Majah nu este credibil.
Acest hadith este relatat de Bayan și Ismail ibn Salim, de la Ash-Shuꞌbi, care spune că este bun. Acesta din urmă zice:
Dacă există o întrebare cu privire la autenticitatea sa, devine clar din contextul versetului: «...a împlini Rugăciunea [As-Salat], a da Dania [Az-Zakat]», în care Allah Preaînaltul menționează Salat împreună cu Zakat, ceea ce subliniază faptul că «a da din avere – în pofida iubirii pentru ea –» nu se referă la Zakat-ul obligatoriu, pentru că ar fi fost specificat în verset și Allah ﷻ subhanahu wa ta'ala știe cel mai bine.
Învățații au fost de acord că dacă apar nevoi, chiar și după ce Zakat-ul a fost plătit, comunitatea musulmană este obligată să contribuie la ameliorarea problemelor.
Malik a zis:
Este obligatoriu pentru oameni să răscumpere pe cei luați ca prizonieri de război, chiar dacă pentru acest lucru cheltuiesc tot ceea ce le aparține. Consensul asupra acestui subiect întărește punctul nostru de vedere, iar noi căutăm mulțumirea lui Allah Preaînaltul.
Conform lui Al-Manar, versetul:
a da din avere - în pofida iubirii pentru ea - înseamnă că o persoană trebuie să dea din averea sa, de dragul lui Allah ﷻ subhanahu wa ta'ala sau de dragul de a o oferi.
Comentariile lui Imam Mohammed Abduh sunt:
Acordarea de bunuri în exces pentru Zakat-ul datorat, este considerat unul dintre elementele de bază ale evlaviei (birr) și este impus drept Zakat prescris.
Ori de câte ori se solicită aceasta, sunt făcute și alte plăți în afară de Zakat-ul dat. Acestea ar putea fi oferite înainte de încheierea anului (hawl), sau după ce a fost făcută plata Zakat-ului. Contribuția nu este bazată pe o anumită sumă de nisab, ci pe capacitatea de a da. Prin urmare, dacă cineva are doar o bucată de pâine și vede o altă persoană apăsată de greutăți mai mult decât el, atunci trebuie să îi dea acelei persoane.
Nu numai persoana apăsată de greutăți are dreptul de a fi satisfăcută, deoarece Allah ﷻ subhanahu wa ta'ala a poruncit credincioșilor să ofere sadaqa rudelor, orfanilor, nevoiașilor, călătorilor, cerșetorilor și sclavilor.